Propietar de vise…

Plictisit de cotidian, prind o pauză şi mă scufund în mine,ajung la compartimentul SUFLET-Departamentul Vise,aleg la întâmplare o uşă şi mă trezesc lenevind pe un scăunel de lemn,la umbra unei căsuţe rustice de lemn,cu obloane la ferestre şi inevitabilele ghivece cu muşcate roşii.

Căsuţa este pierdută în mijlocul unei pustietăţi verzi, ici colo câte un copac ţinând umbră unor muşuroaie de cârtiţe.Câte un iepuraş alb,ţopăie fără griji,aiurea, spre o destinaţie incertă.

Mă întind de plăcere, îmi aprind o ţigare, pufăi un norişor albastru, când, observ un punct pe drumul prăfuit de ţară, care vine spre mine…Este un omuleţ slab, îmbrăcat într-un costum negru, pe o bicicletă…Schiţez un zâmbet când observ mişcarea dezordonată a picioarelor subţiri care pedealează parcă în contratimp..

Închid ochii şi mă prefac că dorm…poate trece de mine…nu am chef de conversaţii…

La un moment dat, zgomotul bicicletei se opri..Omuleţul mă învălui cu umbra lui.

Deschid ochii şi descoper în faţa mea, propietarul bicicletei.Un tip slăbuţ,care mă studia atent din spatele unor lentile de ochelari cu rama subţire.

Poseda şi o voce piţigăiată cu care mă interpelă:

–         Bună ziua stimate domn…cu supuşenie şi mult respect, vă informez că am sosit să încasez dările,taxele,creanţele,ratele,impozitele,accizele,restanţele şi penalizările dumneavoastră.

Rămân interzis la început,apoi,după fix 30 de secunde îl întreb pe biciclistul piţigăiat cu costum negru şi gulerul prăfuit, care rânjea rece şi profesional la mine:

–         – Băi, tu ce pana mea cauţi în visul MEU? Ia-ţi spiţele si dă-ţi singur DELETE…Acesta e un vis privat aşa că….

–         – Uşor, uşor domnule contribuabil…sunteţi proprietar de vise,deci rezultă că trebuie să plătiţi!

–         – De când?..şi mă scol de pe scaun ameninţător.

–         – De când aţi avut norocul să vă naşteţi -explică savant,omuleţul,care şi scoase un registru cu coperţi din piele.

În timp ce-şi răsfoia registrul, îmi aprind încă o ţigară şi încercam să-mi aduc aminte dacă pe uşa visului meu nu cumva scria COŞMAR…

–         – Nu nu..nu sunteţi într-un coşmar-spuse omuleţul care adăugă:

–         – Ţţţţţţţ, constat cu stupoare că nici taxa pe vis nu este plătită de 6 luni…Deosebit de grav..Acest aspect neplăcut mă face nevoit să vă anunţ cu regret că nu mai puteţi să visaţi pe viitor.Sunteţi înregistrat la Biroul de Credite ca rău platnic..Ţţţţţ.

Acum chiar că mă înfurii:

–         – Auzi băi nene,te rog termină cu inepţiile astea..tu nu auzi că visez,că sunt în visul meu personal şi nu vreau să mai aud de taxe,bani, rate şi alte bazaconii de astea?

–         – Dar domnule drag, nu este vorba de bani aici…dumneavoastră trebuie să achitaţi cu altceva…

–         – Cu ce?

–          – Speranţă, sentimente de bunătate şi iubire, dor, fericire…în general tot ce aveţi dvs. mai bun în suflet….

Mă trezesc din vis…transpirat şi cu un gust amar….Realizez pe loc, de ce unii oameni sunt ursuzi,răi,lipsiţi de sentimente…Au sufletul amanetat sau nu şi-au plătit ratele la vise şi când încearcă să spere sau sa iubeasca le apare textul REGRETĂM   FONDURI INSUFICIENTE

 

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Când istoria o inventăm noi

Anno domini1474.Instanbul.Palatul Sultanului Mohamed II.Acesta are o şedinţă de target cu generalii lui.
Mei,ghiaurul Fane faceam obraznic,plocon nu mai plateam,bacşiş ioc,iar pe haifaif a pus o gramada de kadâne şi le vreau la harem.Aşa ca mei Suleiman Paşa,iei oaste de ieniceri şi bateam pe nea Fane.Aferim.
La auzul veştilor de război,Hatmanul Arbore îl trezi pe majestatea sa Fane,care avusese o noapte grea la club Bamboo,apoi convocă consiliul de administraţie.
În sala de consiliu se adunaseră cam toţi managerii şi directorii de regionale.Apăru într-un târziu şi Măria Sa Fane cel Mare.Mare la figurativ,pentru că avea statura unui viitor prim ministru,adică juma”de buletin.
Luă cuvântul logofătul pe probleme externe.
Măria Ta,după cum arată CNN-ul şi massul dat de boier Lucescu de la răsărit,dom”le e groasă ce mai.Vin turcii.
Câţi? se interesă Fane care nu-şi ridică ochii din Gazeta Sporturilor.
Mulţi.Câtă frunză câtă iarbă,vorba poetului.
-Noi ce efective avem?întrebă Fane împăturind liniştit ziarul.
Păi,e perioada de concedii,unii sunt în concedii de maternitate,restul pe la băi prin cubluri,deh,tineret,informă logofătul.Deci noi plus garda de corp,total vreo”15 inşi.
Urmă un moment de tăcere.Unul greu.Atmosfera era încărcată.Doar logofătul Gioană dădea din cap,cu ochii închişi.Asculta muzică la căşti de pe un ipod.Asculta ceva ce aducea cu muzică house.
Fane,după alt moment greu de tăcere,spuse:
Măi dăi una lui ăla cu căştile la urechi să fie şi el atent şi luaţi aminte:
1.Daţi un sms lui BGS să fie pe fază.
2.Mass pe messenger şi twitter la toţi să se adune la mall de unde vom porni la luptă.
3.Autocarele să fie pregătite.Şi caii of course.
4.În calea turcilor se vor lua măsuri de pâjolire a recoltelor,secarea fâtânilor,luaţi hârtiile igienice de la wc-uri,închideţi buticurile non-stop şi puneţi mai multe radare pe autostrăzi.Deasemenea măriţi accizele la Shaorme şi şi kebab,aşa ca să se sature.
Fane a vrut să mai spună ceva dar a fost oprit de vibraţiile mobilului.
Alo da.Eu..Aha..Da..Cum?Serios?Pă bune?Bine,te pup..hai.Pa.
Închise telefonul,apoi aprinzând o ţigare începu să zâmbească:
Fraţilor,victorie.Am învins.îşi turnă generos un teachers,adăugă 2 cuburi de gheaţă apoi spuse:
-Băi unde-l trimit eu pe Marean ăsta,rezolvă tot mă.Un geniu mă.îşi mai turnă o porţie de wisky.
Măria Ta,cum adică s-a rezolvat?întrebă logofătul Mazăre?
Fane termină şi ultimul strop din pahar,aruncă neglijent chiştocul de Viceroy şi plictisit,explică:
Simplu,l-am trimis pe boier Vanghelie la Dunăre,unde cu o mână de oşteni de-ai lui din sector V,au furat podul de la Cernavodă şi l-au dus la fiare vechi.Logic şi indubitabil că otomanii au făcut cale întoarsă,aşa că anulaţi alarma şi hai să închidem şedinţa că ne ajunge şi nouă pe ziua de azi.Vă pup.
Fane părăsi sala de consiliu nu înainte de a întreba:Care te fac un counterstrike în reţea?

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Generaţia brb….

Amurg de cartier.O maşină dispare ruşinată că strică liniştea străzii pustii.O frunză are tupeul să se desprindă şi să cadă zgomotos.Luminile oraşului caută sever dar în zadar,orice formă de viaţă.Un zgomot surd,constant, acompaniază peisajul împietrit.Vine dinspre cablurile întinse pe stâlpi,ramificate în mii de fire care cuprind blocurile,într-o mare pânză de păianjen.Sunt cablurile de net.Prin ele aleargă mute,milioane de LOL-uri,ASL-uri,OMG-uri,SAL-uri şi CF-uri.Câte un PLM şi NASHPA,mai condimentează traficul.E ora când toată fauna cartierului comunică.Prin messenger.Noaptea este luminată stroboscopic de monitoarele de la calculator.Târziu în noapte, o pisică miaună jelitor,chemând spre întîlnire un motan de la etajul II.Miaună degeaba,stăpânul nu are timp să-l dea pe motan afară şi nici nu-l aude.Are căştile pe urechi.Spre dimineaţă zumzetul se mai potoleşte.Roua se depune pe leagănele din parc, ţepene şi ruginite.O băbuţă animă peisajul,prin mersul ei târşâit şi legănat de răţoi turmentat.După un timp ajunge în faţa unui butic.Vânzătorul,un moş chelios, a văzut-o de 20 minute prin geamul prăfuit,că tot venea spre el dar nu a ieşit să o întâmpine..A aşteptat să deschidă uşa apoi i-a zis plictisit:

-CF bre aşa dimi?

-SAL vecine,merg la biserică că azi e sărbătoare,e Înălţarea lui GIZĂS.

Ca la un semnal,turme pestriţe de tineri şi adulţi adormiţi,ocupă trotuarele şi se amestecă în şiruri viermuitoare care sunt înghiţite de gurile reci de metrou.Începe o nouă zi.WTF.

1 comentariu

Filed under Uncategorized

supravietuitorul

Zi de salariu.Te uiti pe card,bagi pinul,interoghezi,scoti banii.Esti tare.Te duci la o carciuma,comanzi o bere,aprinzi o tigara si incepi sa faci calcule.Cablu,netul,100 datorie la colegi,lumina,intretinerea,rata la banca,abonamentul la telefon,metroul,meditatia,fondul scolii,30 lei datoria la butic pe caiet,etc.Faci un calcul sumar….nu ajunge.Tai intretinerea si metroul,vei face blat pe tramvai,deja zambesti ca ai facut o economie.Mai ceri o bere.Bei.Tai si meditatia.Calculezi.Tot e putin.Carciuma se aglomereaza.Un tip cu ochelari te roaga sa-l primesti la masa ta.Accepti regal.Tipul comanda o bere si se apuca febril sa calculeze de zor cifre si numere.Zambesti superior.A luat si el salariul.Revii la socoteala ta,mai tai,mai intarzai niste plati,revizuiesti totalul…tot nu-ti ajunge.Mai iei o bere.Bei.Te revolti.Pai eu pe ce muncesc?Macar sa am dreptul sa beau o bere si sa fumez o tigare pe banii mei.Te oftici si faci cinste la tot localul.Ramai fara niciun ban.Ce frumoasa este viata!Mai iei o bere si ceri nota de plata.O grasanca cu tatele decoltate itzi da nota.Platesti si constati ca din toti banii tai tzia mai ramas de o bere.Pe care o comanzi si speri tampeste ca la viitoarea chenzina o sa iti revii.Pleci si pe strada intunecoasa, o femeie incearca sa te agate.Papuso,sunt lefter,nu mai am niciun ban.Pacat.Era Speranta si vroia sa te ajute.Poate la salariul viitor.

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Am uitat să mai plâng, din când în când.

Nu te mai impresionează nimic.Ai devenit un suflet îngheţat,aidoma basmului.Un ciob de gheaţă ţi-a intrat în ochi şi treci orbit mai departe pe lângă cel ce te roagă să te uiţi la el.O fată plânge pe o bancă.Cineva a părăsit-o.Pentru ea speranţa nu mai există,florile s-au uscat şi put a mucegai,soarele a intrat în nori şi stă să plouă.Rimelul îi curge pe obraz,dar nu plouă.Ea plânge.Treci pe lângă ea.Mai încolo, un fluture a obosit pe o floare albastră.Pantoful tău îl amestecă în ţărână, zdrobind şi albastrul.Nu este vina ta,nu l-ai văzut,preocupat fiind de ştirile de la ora cinci.Au dispărut şi culorile,plictisite că nu le mai bagă nimeni în seamă.A rămas doar griul care cere drepturi de autor pe lumea pe care a vopsit-o.Se apropie frigul nopţii şi cauţi un loc unde să te adăposteşti.Un tip a scos televizorul pe geam şi l-a dat la maxim.Timid în jurul lui se strâng oameni vrăjiţi ca fluturii de noapte.Te apropii şi tu.E mai bine.A început emisiunea ta pe OTV.

1 comentariu

Filed under Uncategorized

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

1 comentariu

Filed under Uncategorized